Lisfranc midfoot dislocations include bone and ligament injuries to the tarsometatarsal joint complex. Rare lesion, with an incidence rate of 1 to 55,000 patients annually, 20% of injuries remain undiagnosed. Mechanisms of injury are direct and indirect, including traffic accidents and sports. Clinical signs and symptoms are:​ midfoot pain, inability to bear weight, leg deformity and swelling, and plantar ecchymosis. Pedal artery or deep peroneal nerve may be compromised and the compartment syndrome may occur. Radiographic incidences reveal changes and dislocations in tarsometatarsal interlining. Stress radiographs are helpful in unstable lesions. CT is used for diagnosis and preoperative planning. Lisfranc injury classifications can not determine the treatment or suggest prognosis.Nonsurgical treatment for stable injuries (<2 mm dislocation) implies immobilization for 4-6 weeks with a non-weight-bearing cast Open reduction with rigid internal fixation is indicated in cases of obvious instability (> 2 mm displacement). Medial and middle columns are fixed with 3.5 mm screws, and lateral column with Kirschner pins. Postoperative care includes early mobilization, progressive weight-bearing, and osteosynthesis material removal. Primary tarsometatarsal arthrodesis is an alternative in lesions with severe joint damage. Immediate complications are common, including neurovascular injury and compartment syndrome, and late complications are posttraumatic midfoot arthrosis, algoneurodistrofic syndrome, chronic foot pain, implant deterioration. Patients require a long rehabilitation period. The incidence of posttraumatic arthritis is high, due to damaged articular surfaces, comminuted fractures, or due to side movements, results of unstable osteosynthesis.

Luxațiile mediotarsiene Lisfranc includ leziunile osteo-ligamentare ale complexului articular tarsometatarsian.. Leziune rară, cu o rată de incidență de 1 la 55.000 pacienți anual;​ 20% dintre traumatisme rămân nediagnosticate. Mecanismele de producere sunt directe și indirecte, incluzând accidentele rutiere și sportive. Semnele și simptomele clinice sunt:​ durerea mediotarsală, imposibilitatea sprijinului, diformitatea și tumefacția piciorului, echimoza plantară. Există posibilitatea compromiterii arterei pedioase sau a nervului peroneal profund, apariția sindromului de compartiment. Incidențele radiografice relevă modificări și deplasări la nivelul interliniului tarsometatarsian. Radiografiile în poziții de stres sunt utile în leziunile instabile. Examenul CT este folosit pentru diagnostic ăi planning preoperator. Clasificările leziunilor Lisfranc nu pot determina tratamentul sau evoca prognosticul.Tratamentul nonoperator pentru leziunile stabile ( < 2 mm deplasare) cu gips gambo-pedios pentru 4-6 saptamani și evitarea sprijinului. Reducerea sângerândă cu fixare internă rigidă sunt indicate în cazurile cu instabilitate evidentă ( > 2 mm deplasare). Coloanele medială și mijlocie se fixează cu șuruburi de 3,5 mm, iar coloana laterală cu broșe Kirschner. Îngrijirile postoperatorii includ mobilizare precoce, încarcare progresivă și extragerea materialului de osteosinteză . Artrodeza primară tarso-metatarsiana este o alternativă în leziunile cu distrucții articulare severe. Complicațiile imediate sunt frecvente, incluzând leziunile neuro-vasculare si sindromul de compartiment, Complicațiile tardive sunt:​ artroza posttraumatică mediotarsiană, sindromul algoneurodistrofic, piciorul cronic dureros, deteriorarea implantelor. Pacientii prezinta o perioada lungă de reabilitare. Incidența artrozei posttraumatice este ridicată, fiind datorată suprafețelor articulare distruse, a fracturilor cominutive, sau ca urmare a deplasărilor secundare, rezultate ale unei osteosinteze instabile.